Prevenirea Legionella

Legionella colonizează rețelele de apă caldă acolo unde temperatura stagnează în plaja 20-45°C și unde există puncte moarte — capete de rețea nefolosite, boilere cu zone reci, dușuri rar utilizate — în care apa nu circulă și dezinfectantul rezidual se consumă complet. Dozarea singură nu rezolvă problema dacă rețeaua are astfel de puncte moarte; tratamentul chimic este o componentă a unei strategii care include și temperatura și proiectarea rețelei.

Dioxidul de clor pătrunde mai bine în biofilmul unde bacteria se protejează decât hipocloritul, la doze mult mai mici — motiv pentru care rețelele de apă caldă cu risc ridicat (hoteluri mari, spitale, cămine) folosesc frecvent generatoare de dioxid de clor în locul dozării simple de hipoclorit.

Procese tipice

Fiecare proces are o soluție de dozare dedicată, cu arhitectura și familiile EMEC potrivite.

Dezinfecție continuă a rețelei de apă caldă

Dozare de hipoclorit sau generare de dioxid de clor pe loc, proporțională cu debitul de apă caldă recirculată, pentru menținerea unui rezidual constant pe toată rețeaua.

Tratament de șoc (hiperclorinare sau șoc termic)

Dozare temporizată la concentrație ridicată, aplicată periodic sau după o analiză pozitivă, pentru eliminarea unei colonizări deja instalate.

Măsurarea reziduului dezinfectant pe rețea

Sondă de clor liber sau ORP la punctul cel mai îndepărtat al rețelei, nu doar la ieșirea din boiler, pentru a confirma că dezinfectantul ajunge până la capătul rețelei.

Corecție pH pentru eficiența dezinfectantului

Eficiența hipocloritului scade la pH ridicat; corecția pH menține dezinfectantul în forma activă pe toată rețeaua.

Cerințe specifice industriei

Punctele moarte ale rețelei

Capete de rețea nefolosite, boilere supradimensionate, dușuri rar utilizate — acestea determină unde reziduul dezinfectant nu ajunge, indiferent de doza aplicată la sursă.

Temperatura de referință a rețelei

Legionella se dezvoltă în plaja 20-45°C; temperatura reală măsurată în punctele critice ale rețelei, nu doar la boiler, decide dacă tratamentul chimic e suficient sau trebuie combinat cu temperatura.

Punctul de măsurare a reziduului

Măsurarea doar la ieșirea din boiler dă o falsă asigurare; reziduul trebuie confirmat la punctul cel mai îndepărtat sau cu risc cel mai mare al rețelei.

Frecvența de monitorizare și înregistrare

Facilitățile cu risc ridicat (hoteluri mari, spitale, cămine) au de regulă obligații de analiză și înregistrare periodică a reziduului și a temperaturii.

Compatibilitatea cu materialele rețelei existente

Dioxidul de clor și hipocloritul au cerințe diferite de material la punctul de injecție; se verifică înainte de alegerea dezinfectantului pentru o rețea existentă.

Configurații frecvente

Dozare hipoclorit proporțională, cu monitorizare la capătul rețelei

Pompă de hipoclorit la sursă, comandată proporțional cu debitul de recirculare, cu sondă de clor liber montată la punctul cel mai îndepărtat al rețelei.

Potrivit când: Rețele de dimensiune medie, fără istoric de colonizare, unde tratamentul continuu la doză mică este suficient.

Generator de dioxid de clor pentru rețele cu risc ridicat

Generator de dioxid de clor pe loc (seria LOTUS), dimensionat după debitul rețelei, pentru penetrarea biofilmului la doze mai mici decât hipocloritul.

Potrivit când: Hoteluri mari, spitale, cămine sau rețele cu istoric de colonizare, unde hipocloritul singur nu a fost suficient.

Trimiteți parametrii rețelei de apă caldă

Pentru o propunere corectă avem nevoie de debitul de recirculare, lungimea și configurația rețelei, temperatura măsurată în punctele critice și dacă există un istoric de analiză pozitivă. Răspundem cu o configurație și cu coduri EMEC.

Soluții înrudite